Odată cu naşterea copilului vostru se naşte o nouă familie. Nu este vorba numai de naşterea unui copilaş ci şi de naşterea unei mame şi a unui tată. Toată viaţa se schimbă iar voi, ca părinţi, trebuie să învăţaţi să vă adaptaţi la noile obiceiuri impuse de viaţa în trei. Trebuie să învăţaţi să recunoaşteţi acele semnale transmise de nou-născutul vostru care comunică ceva. De fapt, el ştie foarte bine să comunice cu noi, ca părinţi. Problema este că nu întotdeauna ştim noi să interpretăm acele semnale.

Atâta timp cât vă aflaţi în spital, imediat după naştere, puteţi avea un sentiment de siguranţă. Ştiind că la o simplă strigare o persoană specializată vă poate sări în ajutor vă oferă o oarecare garanţie că totul este în regulă. Odată ajunse acasă situaţia se complică un pic. Iar una dintre cele mai supărătoare întrebări care revine şi revine de câteva ori pe zi este „De ce plânge bebeluşul meu?”

Iată aici câteva dintre întrebările sâcâitoare şi soluţii prezentate pe scurt. Asupra problemei acesteia voi reveni de mai multe ori în următoarele articole pentru că, uneori pare că indiferent ce am încerca nu dă rezultate.

Deşi există mai multe modalităţi prin care părinţii pot face faţă unui bebeluş care plânge, nu există totuşi o soluţie sau formulă ideală. Nici una dintre metodele prezentate nu va funcţiona „în orice situaţie”. Primul lucru pe care trebuie să îl faceţi atunci când bebeluşul plânge este să încercaţi să determinaţi dacă există sau nu o problemă reală. De exemplu, dacă vă gândiţi că îi este foame, încercaţi să îl alăptaţi. Poate fi necesar să îi schimbaţi scutecul, să mai scoateţi unul sau mai multe dintre straturile de hăinuţe sau puteţi încerca să îl aşezaţi într-o altă poziţie. Dacă nici una dintre aceste soluţii nu dă roade şi bebeluşul continuă să plângă, încercaţi să re-verificaţi lista cu ceea ce puteţi face (în baza articolelor următoare, la sfârşitul săptămânii, vom putea crea această listă).

Multe mame cred că dacă îşi ţin copiii în braţe ori de câte ori plâng, îşi vor răsfăţa bebeluşii prea tare. Acest lucru poate într-adevăr să fie real pentru bebeluşii mai mari (unii experţi discută în contradictoriu considerând că nici nu ar trebui să vă gândiţi la acest gen de disciplinare a copilului înaintea vârstei de 5 sau 6 luni). Dar pentru un nou-născut, Lamaze consideră că este bine să răspundeţi corespunzător nevoilor lui pentru a-l învăţa să aibă încredere în voi, asta incluzând ţinerea copilului în braţe ori de câte ori acesta simte nevoia de apropiere de părinţi. Acesta este modul copilului de a vă comunica faptul că vrea să se simtă în siguranţă şi iubit. Nu uitaţi că a petrecut nouă luni cuibărit în căldura şi siguranţa uterului mamei lui.

Zilele cu aparent nesfârşite sesiuni de plâns probabil că sunt perfect normale. Dar, ca să fiţi siguri, menţionaţi plânsul, durata lui, intensitatea, tiparul şi caracteristicile sau variaţiile lor de la normal atunci când vorbiţi cu doctorul. Plânsul brusc şi intens la un bebeluş care anterior nu plângea prea mult poate indica o durere sau poate fi indiciu de boală. Dacă plânsul este inexplicabil, de intensitate foarte mare, atunci poate indica într-adevăr o boală.

sursa >> bebemagia.ro

Articole similare in bebemagia.ro :

• Neofobia alimentară sau SED (Selective Eating Disorder) – partea I
• Plănuirea şi îngrijirea timpurie a sarcinii - I
• Permiteti-mi sa ma prezint - Oana Melinte-Moraru