In primul an
de viata bebelusii dorm foarte mult, iar in prima luna ei bat toate
recordurile cu cele 16-17 ore de somn pe zi. Acest somn le este foarte
necesar, deoarece le permite sa creasca si sa-si incheie maturizarea
sistemului nervos.Diferite experiente au demonstrat ca somnul se desprinde in mai multe faze, insotite de semne caracteristice.Nou-nascutul se trezeste de obicei la intervale regulate pentru ca o mare
parte a somnului sau este inca de tip activ - asa numita faza REM (Rapid Eye
Movement), in care se produc visele si miscarile inconstiente. Aflat in aceasta
faza, copilul scanceste sau se misca prin somn, iar la sfarsitul ei se poate sa
se trezeasca pentru cateva clipe. Cu timpul, faza de somn normal devine din ce
in ce mai lunga si faza REM se scurteaza, iar copilul va dormi mai linistit si
perioade mai lungi fara pauza.
Cercetatorii presupun ca aceste faze de visare joaca un rol
important in dezvoltarea sistemului nervos central, si mai ales a
memoriei. Retraind in vis ziua care tocmai s-a incheiat, bebelusul o
traduce in maniera sa. Astfel, el isi faureste propria identitate.
Bebelusul avea deja un comportament asemanator in uter, semn ca el visa
inca inainte de a se naste. Cam din a douazecea saptamana de sarcina,
simturile lui sunt deja formate- este capabil sa intrezareasca o lumina
puternica apropiata de pantecul mamei, distinge vocea mamei si a celor
aflati in apropierea ei, simte gustul. Asa ca fatul se poate juca in
vis, recombinand datele pe care le detine deja.
De la zece luni copilul incepe sa viseze cu adevarat, pentru ca
subconstientul incepe sa prelucreze in somn experientele din timpul
zilei.Trebuie sa stim ca lucrurile care pentru noi par absolut normale pot
produce o impresie foarte puternica asupra copilasului, caci entru el aproape
totul e nou.De aceea rasul si plansul in somn, aparent fara motiv, sint urmari
normale ale unei zile (prea) incarcate.Incercati sa-i creati o ambianta linstita
si relaxata inainte de a-l duce la culcare.
Desi este "un mare visator", copilasul nu este capabil sa-si povesteasca visele inainte de 4 ani. Doar in momentul acesta eli incepe sa povesteasca. Dar
modul in care copilasii isi povestesc visele nu are nimic de a face cu visele
noastre. Ele sunt sumare si putin elaborate. Cel mai adesea este vorba
despre animale, dar continutul nu este nici prea complex, nici prea
variat. Se pare ca sunt constituite din imagini statice. In plus,
copiii nu joaca primul rol: ei sunt putin implicati emotional si fizic
in visele lor si raman mai mult spectatori decat actori. Pana la varsta
de 7 ani, visele de copil raman, astfel, foarte diferite de cele ale
adultului.
|
